Dupa ceva timp...

A trecut atata timp …poate am renascut , sau poate pur si simplu o parte din mine a murit .Cert e ca nu mai esti aici , iar eu inca traiesc .
Nu , nu sunt fericita , nu inca…pentru ca nu a sosit timpul . Mereu ma rog ca acea clipa sa vina mai repede , insa doar Dumnezeu mai poate decide acum pentru mine. Eu l-am lasat pe El sa decida, da..eu cea care nu cedeaza niciodata , las pe altcineva sa decida in locul meu. Fac asta pentru ca nu mai sunt stapana pe mine, de cand ai plecat lumea mea s-a tot prabusit …fara oprire.Acum s-a oprit . Furtuna a trecut de ceva timp , in inima mi-au ramas rani adanci ce nu vor cicatriza nici in viata asta, nici dupa moarte , nici in alta viata. Incerc sa le ascund , dar ele nu se mascheaza cu fond de ten, nu se ascund sub un machiaj bine facut , ele raman acolo , vizibile in fiecare miscare pe care o fac.
Ranile alea fac ca lumea sa isi dea seama ca inca ma macina ceva, am ajuns un simplu suflet trist si ratacit , dar sunt inca in viata si asta imi da curaj . N-ai reusit sa imi omori sufletul . L-ai mutilat, dar pot trai si asa.
Prioritatile mele s-au schimbat , nici nu m-ai recunoaste daca m-ai vedea. Si te rog sa nu apari niciodata in viata mea , pentru ca ai distruge si singura farama de viata si de speranta ce a ramas din mine. Sa nu mai vii niciodata , chiar daca te razgandesti , aici nu mai ai loc .
Tu nu mai ai loc , dar nici altcineva, pentru ca toti isi dau seama ca cineva mi-a distrus candva inima. Inima mea nu mai e de mult de vanzare , iar la ratiune n-as mai renunta nici pentru tine, nici pentru altul! D’aia iti spun sa nu ma cauti , sunt prea rationala ca sa te las a te apropii la mai mult de cativa kilometri de mine .Lumea, fetele , prietenele mele se sperie uneori de modul meu de a fi. Sunt o fiinta rece , puternica , asta trebuie sa stii despre mine. Si pentru toate astea exista un singur autor –TU. Sunt o sculptura in gheata ce poarta semnatura ta.
Poate ai cateva curiozitati . O sa iti spun pe scurt ceea ce te intereseaza – Nu te mai urasc ! Nu mai stiu sa urasc , pentru ca am uitat sa iubesc , am uitat si opusul sentimentului asta…
In acelasi timp , nu mai stiu sa zbor , si inca n-am atins stelele alea spre care trebuia sa le atingem impreuna.
Inca mai am vise , mai putine ce-i drept , dar inca mai sunt cateva acolo . Nimeni nu poate trai fara vise , in fapt, ele ma tin inca in viata.Am sa lupt pentru visele mele , singura , iar eu , spre deosebire de tine, cand imi propun ceva reusesc.
Cam atat am avut sa-ti spun in ziua asta speciala, nu stiu daca vei ajunge sa citesti vreodata asta, dar eu mi-am facut datoria.
Trebuie sa mai stii ca am invatat sa ma rog , am inteles ca doar asa te pot uita , ma rog tot timpul sa dispari din visele mele, sa nu ma mai chinui , sa trec peste tine ca peste un simplu obstacol al vietii. Nu meritam sa ma minti , nu meritam pentru ca ai fost centrul universului meu , iar de cand ai disparut sunt o fiinta ratacita , nu reusesc sa ma orientez …insa ceva ma tine pe linia de plutire: Dumnezeu si visele mele!
Happy Valentine’s Day C.






Alexandra

Campanie impotriva Kitsch-ului

Buna tuturor!

"Stiu ca nu am mai scris de ceva timp , nu stiu daca e bine sau daca e rau , dar mi-am acordat un timp pentru a medita si pentru a-mi incarca bateriile ."
:)) joke :D
sooo.. am pus in ghilimele toata treaba de mai sus pt. ca era doar un mini-discurs patetic prin care sa ascund crudul adevar .
Nu am mai scris ( si de data asta e pe bune) pentru ca ma saturasem sa vad cum ma afund intr-o lume de nebuni , ca o inadaptata , incercand sa cred ca totusi printre atatia "bloGAGII"/ "bloGAGICI", aparuti dupa ploaie , mai exista si oameni care au ceva de spus.
si ce credeti ca am descoprit?
woow, ati banuit , ma inselam!
Vazand ca lumea de azi se invarte in jurul unor "cuvinte NEpotrivite " , realizand treptat ca blogurile ( cu mici mici dar mici miciiii exceptii )nu au devenit altceva decat o bine aleasa forma de marketing pentru prostie , am decis sa pun punct ,...si chiar am pus pentru o vreme.
Nu imi gaseam locul in lumea kitsch-ului supraevaluat si ridicat la rang de "chestie publicabila", stiam ca eu nu sunt asa , motiv pentru care , intr-un atac de narcisism evident , an spus STOP!
Dar m-am intors, si am facut-o pentru un scop , zic eu, nobil !
Intr-adevar, nimeni nu obliga pe nimeni sa citeasca un anumit ziar, o anumita revista , si in ultima instanta un anumit blog, deci , as fi ipocrita sa spun ca eu nu intru pe astfel de pagini pline de floricele si inimioare din proprie initiativa!
Dar in acelasi timp , am observat ca e nevoie sa intri in lumea asta infecta , ca sa poti schimba ceva, pentru ca , asa cum este demonstrat stiintific , chiar si infectiile se pot detecta mai bine la microscop :D ( asta pentru cei care acum se cred importanti , crezand ca probabil sunt cititi de "public")
Decizia de a reincepe sa scriu , am luat-o intr-un moment nu foarte special , poate chiar banal , si anume din plictiseala :D
Am deschis calculatorul , am intrat pe internet , pe anumite bloguri , unde stiam sigur ca voi gasi chestii amuzante , sau mai bine spus "de tot rasul " , si bineinteles m-am pus pe rassss:)).
HI HI HI hahahaha:)) pana cand am avut marea revelatie!

De ce sa ma plictisesc cu bun gust , cand as putea sa ma amuz copios criticand prostul gust?

Asa ca m-am pus iar pe treaba , si tin sa va anunt ca de azi inainte acest blog este dedicat in exclusivitate unei campanii anti- kitsch, si cand spun "KITSCH" , nu ma refer doar la mizeriile sau banalitatile scrise pe anumite bloguri , ci la prostul gust pe care il intalnim cu totii in viata cotidiana!

Si ca sa incheiem apoteotic , o sa facem lucrul asta fix ca intr-un eseu mediocru de liceu , asa cum ar fi facut-o mai toti MARII scriitori ai MARII romanica:

"ACESTEA FIIND SPUSE POT AFIRMA , IN URMA TUTUROR CELOR SPUSE MAI SUS , CA ACEASTA ESTE O CAMPANIE ANTI-KITSCH!"


Let's start , la naiba!
pupp:*

Sarah Brightman - Fleurs du Mal

o voce de aur:X o melodie superba, prea buna pt. vremurile astea in care domnesc prostul gust si incultura.
Motivul postului:
POATE TOTUSI REUSESC SA MAI FAC PE CINEVA, DIN INTAMPLARE, DESIGUR, SA ISI REAMINTEASCA MACAR PT. CATEVA MINUTE CAM CE INSEAMNA MUZICA...app nu folosesc termenul de muzica buna, doar muzica , pt. ca muzica adevarata va fi intotdeauna BUNA.
Vizionare si auditie placuta:)

un nou inceput...

orice final e un nou inceput!

mult succes in viata tuturor colegilor!

gabytza 12 uman:* lmk:)










ps:textul asta l-am scris cu mare drag pt. voi:*

rai fara ingeri

Ce este un inger?

m-am intrebat candva…
dar constiinta nu mi-a putut raspunde

am si eu un inger?
Ma intreba inima
dar gandurile mele nu i-au putut raspunde

ploua rece in sufletul meu
lumea incerca sa intre cu bocancii
in viata mea
sa-mi fure chiar si raiul asta fara ingeri

acei ingeri pe care am continuat sa-i caut
pana am gasit lumina
ascunsa
in privirile
triste
ale unor simpli trecatori


le-am vazut ingerii din priviri
acei ingeri ce aveau grija de ei

aripile lor mari si stufoase,
ochii lor visatori
buzele netematoare
hotararea din priviri
si setea de dreptate
“astia trebuie sa fie ingeri!!”
..mi- am zis

am vazut cum alearga lumea
seara sa ajunga acasa..
“acolo sunt ingerii,
in case...”
m-am gandit

si am fugit si eu acasa
sa-mi caut ingerii
prin sertare nedeschise de ani
in oglinzi,
prin cearceaf..

dar nu i-am gasit..credeam
ca m -au parasit
“poate s-au plictisit sa nu-i bag in seama.

sa ma trezesc dimineata
sa-mi beau singura cafeaua,
sa zambesc si sa plang
singura
sa dorm
sa lucrez inchisa in birou
poate ca s-au saturat de mine.
De monotonie”

si lumea trista a adormit,
pritre triste lumini
de singuratate,
prin lunga , singura si eterna mea noapte

in vis mi-ai zambit, te-am gasit
esti ingerul meu mult iubit!
Acum am inteles
Seara... oamenii se grabesc sa viseze,
acolo sunt ingerii
in vis..!

big bang

- inocenta unui inceput -

Azi te iubesc
Iti daruiesc sufletul
Iti daruiesc toata fiinta mea
Iti daruiesc stelele
Noaptea, visele.

Maine te voi iubi si mai mult
Iti voi darui inspiratia
Esenta,
viata.
creatia!

Totul se schimba treptat...
Prinde forma, culoare!
Iubirea ne remodeleaza universul
Ne dizolva in el
Ca intr-o apa virgina
Neatinsa

Parca am fi primele forme
De viata
niste celule ciudate
speranta lumii
de purificare

si parca ar fi mai mult...
suntem o noua lume
un cosmos nou
un sfarsit dar si
un inceput
un infinit
un spirit nou,
mult mai mult decat
doua bucati de lut

parca am crea o lume
doar dintr-un sarut
o lume imuna
la tot ce-i omenesc
un vis superior,
senin, nemuritor
o lume a iubirii,a inocentei,
a implinirii...


o lume pentru noi!

crampe...

Nimic nu e vesnic, pana si stelele cad, nimic nu ramane , totul se pierde??
Sau e doar ceea ce numim pesimism?
Si daca e asa, de unde putem sti daca pesimismul e o iluzie sau e realitatea rece si neinduplecata?
De unde stim cand simtim ca ne prabusim daca vom muri sau daca e doar pesimism?
Nu ne putem controla simtirile niciodata, simtim si atat , traim si gata , totul e clipa , e moment , si in acelasi timp totul e sentiment!
Mi-as dori sa nu-mi pese de nimic,in special de ceea ce va urma, sa fiu genul de om care traieste clipa, dar incerc degeaba, caci nu pot!
mi-e frica!
mi-e frica de viitor , de destin, de existenta dar si de lipsa lui, mi-e frica sa incerc si mi-e frica sa renunt, aleg mereu intamplator, fac miscari evazive , pentru ca mi-e frica de tot ceea ce mi-e necunoscut!
Si pentru mine eu sunt o enigma, sunt un mister...
Vreau sa ma descopar ca sa nu ma mai tem , sa-mi gasesc centrul, sursa ce ma furnizeaza lumii...exista DUMNEZEU?
Nici macar asta nu stiu; si de el ma tem pentru ca nu-l cunosc, stiu ca el poate fi sursa mea, dar nimeni nu-mi ofera siguranta,nimeni nu –mi bate asta in cuie !
Nu stiu unde ma aflu , stiu ca sunt pe Pamant, dar unde e Pamantul?
In univers? Si universul unde se afla?
Iar acel loc “x” in care se afla universul unde e ?
In capul meu sunt prea multe ganduri, si nu am puterea sa mi le explic, iar atata timp cat nu le stiu nu ma pot cunoaste, nu am toate reperele despre mine si originea mea, sunt o necunoscuta pentru propria mea lume si lumea mea e o necunoscuta pentru mine, sunt straina de eul meu interior, iar el e strain de mine.
In sufletul meu sunt prea multe sentimente, pe care in mod ciudat le cunosc, dar nu am certitudinea existentei lor, sunt iluzii sau realitati? Poate vise? Cand incetez sa le mai simt ma trezesc ? sau ma reintorc in vis?
Uneori cred ca totul e un vis, al mintii sau al sufletului, sau poate ca eu sunt un vis al altcuiva , ce om nebun..poate eu sunt mintea lui bolnava de iluzii, cum poate trai cu atatea intrebari?
Asa cum traieste si cel care il viseaza pe el, adica omul este un vis si in acelasi timp un visator ...un vis visator?
Ce nebunie, incep sa scriu precum adolescentele bolnave de dragoste, precum poetii de duzina, trebuie sa ma opresc, sa ma controlez si sa revin in mine.
Sau poate asta sunt eu, o plangacioasa fara pic de talent, poate sunt falsa si falsific arta, poate nu merit sa scriu si poate ca sunt doar o adolescenta proasta. Ma cred artista?
Sunt o fraiera , si am doar texte expirate..existenta??
Cui ii mai pasa de asta?
Nimanui poate, dar totusi as vrea sa mai cunosc pe cineva atat de prost ca mine, atat de stupid incat sa creada pentru o clipa ca e un vis, atat de profan incat sa se indoiasca de Dumnezeu si atat de absurd incat sa o spuna tuturor! nu vreau sa fiu o ciudatenie neinteleasa. Poate ca sunt prea mandra de mine..sau cum spuneam , o proasta...
As vrea sa pictez si eu biserici , as vrea sa scriu psalmi si rugaciuni sa am certitudini si sa scriu despre iubire, as vrea sa inalt ochii spre Dumnezeu nu spre necunoscut, sa primesc raspunsuri nu sa le caut, as vrea sa fiu ca voi! Sa am radacini...
Un om ca toti ceilalti , un om comun , in fapt sa fiu OM, caci nici macar atata lucru nu mai stiu, daca sunt sau nu om? Fizic sunt , dar moral? Dar spiritual?SUNT OM? Sau o himera....
Mi-e teama de orice as fi, mi-e teama de limite , mi-e teama sa fug sau sa raman , ma ascund departe, in lumea mea hibrida, in lumea mea absurda si lipsita de sens, in mine si in afara mea e tot o ceata si vreau sa tip, sa-mi sfaram sufletul si mintea sa se sparga sa le disec si sa gasesc esenta, sa curga seva si sa ma duca drept la sursa vietii, SA STIU CINE SUNT EU!
Hmmm..., imi trebuie un ragaz, rasuflu si ma duc sa dorm, s-a terminat si sticla de cola,
cum va spuneam toate se termina intr-un mod mai mult sau mai putin ciudat, ..o, vis, dulce vis, nu te cunosc ...mi-e frica!