căldură

zile de vară...
se descompun celule
materia secretă o lene tristă prin porii asudaţi
o buburuză îşi desenează iubirea pierdută
în aerul trist de august uitat
paşii tăi prin livadă se ascund de morbid
despici firul visului în patru
a cincea bucată eşti tu
nu mai dormi de câteva nopţi de căldură
ţi-e sete
dar lene să bei
ţi-e somn
dar frică să dormi
ţi-e foame
dar ai stări de greaţă
şi sorbi din priviri
un cer mult prea gol
gânduri...
dar ce caută furnicile astea
pe jumătatea de piersică
ce serbări se petrec acum în metropolă
gimnaste şi înotători
adormiti prin metrouri
ai înţeles că viaţa- i un hoit
ce se tot descompune...
atentie...
căldura morţii ne manipulează
şi ne prinde nepregătiţi!

mondenităţi...

azi plouă...
lacrimile viselor se izbesc de fereastră
şi
îşi sparg capul!
cât sânge poate să curgă dintr-un vis mort în chinurile uitării

Un vis

Ucis în treacăt...

vorbesc cu tine deşi acum eşti surd,
pustiu
nu mai ai puterea să mă asculţi
fredonând dorinţe pe muzica lui chopin

Ţii minte?

Adormeam ...

pierduţi în vrăji neştiute de nimeni
fugeam
în valea cu cărbuni încinşi
unde aprideam lumina unui foc stins de trecătorii trişti

Nepăsare

Joc absurd...

cât de vii eram pe atunci
nu ştiam
cât foc ne ardea venele reci!
în nebunia de a pipăi un cer prea înalt...pământul ne-a uitat

Amăgire?

Sec...

asta facem toţi , dragul meu
visăm,
aprindem flăcări de speranţă, trăim...
dar ne pierdem urmărind
obsesiv mişcarea limbilor unui ceas prea rapid

Timp

Viteză....

picură cu vise moarte
astăzi
curge sânge...dar roşul nu se mai poartă.
aş vrea să scriu un vers cu picioare de girafă şi cu cap de meduză
pe vremuri visam să scriu un vers să-mi taie mâna

Vezi tu,

Ajungem să gândim automat!

regrete...

zile toride...

regretele plang dupa usi, uitate...
cand ochii mor sub sageata iubirii
un card de ciori spinteca cerul putred...
si moare ziua sub lumina sangelui in apus

pajisti de lumini se pierd
in umbre moarte
si toate mor in mintea mea

regretele si-au spus cuvantul!

am gresit...si nu ma pot ierta.

obsesii

am desenat speranta pe perete
am conturat lumina ta in umbre
peretele-a zambit si am simtit
ca te-am gasit...

ti-am zgariat buzele cu unghiile vulgare
ca sa-ti arat dorinta prin durere
si ti-am mazgalit ochii-n nonculoare
in alb si negru vreau sa te invalui...

apoi durerea mi-am asternut in palme
te-am tot manjit de rosu in obraji
am luat o dalta sa-ti mutilez privirea
macar o clipa,..sa-ti zdruncin nemurirea

facand abuz de galben toata viata
vroiam sa simti apropierea mea
sa stiu ca esti al meu cu siguranta
prin verde crud sa pipai inocenta

acum te vreau in negru, in uitare...
sa pieri din vis sa nu te mai intorci
vreau sa te pierzi absurd in nonculoare
sa-mi lasi sufletul alb de razbunare

te aruncam in umbre fara sens
iti intepam privirea cu pensula trista
dar obsesiv zambesti, ma tot privesti...
descopar sec ca totusi ma iubesti....

descantec.

Noi n-am fost zamisliti de fericire...
Am fost rapusi de vraja unei nopti,
Ai adunat petale pentru mine,
Sa le presari in taina peste morti

Au tremurat oceanele cu vise
Ghetarii sumbrii au crapat pe rand
Caci tu m –ai aruncat in fericire
Tu m-ai facut sa ma trezesc razand!

Ai luat carbune din focul meu stins
Spunand doua cuvinte cu-nteles ascuns
Apoi in visul meu cu luna ai patruns
Ai asteptat momentul,..cand soarele a apus

Mi-ai strecurat in inima taciunele vrajit
Cand ochii tai prea negrii in sfarsit m-au privit
Si-n cimitiru-ntunecat de vise
Noi doi cuminti incet ne-am contopit..

Sa le presari in taina peste morti
Ai adunat petale pentru mine,
Am fost rapusi de vraja unei nopti,
Noi n-am fost zamisliti de fericire...

"love recipe" ... sau "step by step"

Ca intr-un joc ne indragostim
Silabisim iubirea ...
Luam literele
Si le amestecam in urna sufletului
Pana le transformam in sentimente...

Ca intr-un tablou pictat de amandoi
Amestecam sentimentele
Pana obtinem rosu sangeriu
In timp ce inimile bat in sincron

Ca intr-un vis
Inchidem ochii larg
Si ne cautam unul pe altul
Pana ce ne intalnim in realitate

Ca sa cladim iubirea
Ne daruim in joaca
Pictand tabloul unor sentimente
Pana cand visul
Se materializeaza


Iubirea-i un proces….

O Alta Atitudine Fata De Oameni- Respectul

“A fi sau a nu fi om? “ o intrebare ce aparent este inutila, pentru ca este un lucru cert ca toti cei ce apartinem rasei umane ne numim “oameni”. Dar ce inseamna cu adevarat a fi om? Acesta este de fapt sensul primei intrebari.Oare doar pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu darul ratiunii, mai exact cu ceva minte in plus fata de celelalte animale ne putem numi oameni?
Din punctul meu de vedere, raspunsul este simplu: esti om atunci cand iti demonstrezi tie insuti ca meriti sa fii numit astfel. Prin ce? prin calitati specific umane cum ar fi bunatatea, puterea de a distinge binele de rau, perseverenta , iubirea si respectul.
Din toate acestea ne vom opri asupra celei din urma-respectul- pentru ca , in opinia mea aceasta releva cel mai bine masura in care o persoana se poate numi sau nu “om”.
Referitor la respect, Immanuel Kant spunea “respecul e un tribut pe care nu-l putem refuza meritului, fie ca vrem, fie ca nu; putem cel mult sa-l ascundem in afara , dar nu putem impiedica totusi sa-l simtim inauntrul nostru”.
Din aceasta afirmatie putem deduce faptul ca respectul tine tocmai de natura noastra umana, cum spuneam la inceput tine de “a fi om”. Au devenit deja clisee expresii precum “respectul se castiga in timp” sau “ te respect daca ma respecti”. Popularitatea acestor expresii isi are originea tocmai in dorinta intrioara a finite umane de incredere in semeni si de egalitate cu acestia. Deci daca tratam cu respect ,primim acelasi lucru, daca nu imediat , cel putin cu trecerea timpului, insa tocmai aici se produce greseala. Nu trebuie sa respectam pentru a fi respectati la randul nostru de ceilalti , ci pentru a ne respecta pe noi insine, pentru a ne demonstra noua calitatea noastra de “oameni”. Sunt om pentru ca ma respect respectandu-i pe cei din jur. Asta este in viziunea mea premiza de la care trebuie sa plecam si dupa care trebuie sa ne ghidam in viata cotidiana.
Aceasta noua atitudine fata de oameni, oferirea respectului fara a astepta sa fii rasplatit cu aceeasi moneda, sporeste “respectul de sine’, increderea in noi insine, puterea de adaptare si integrare in societate, pentru ca facem un lucru din nevoia noastra interioara de a-l face ci nu pentru a primi ceva .
Desigur, ramane la aprecierea celorlalti daca iti vor oferi sau nu ceea ce meriti , daca te vor respecta la randul lor, dar reactiile negative nu vor mai avea un impact atat de puternic asuara propriei persoane deoarece nu astepti nimic in schimb , o faci pentru ca esti “om” si atat.
Dovedesti zi de zi prin faptele tale, prin modul in care te comporti in societate daca esti sau nu om. Felul in care te comporti cu ceilalti isi are oarecum originea in felul in care te comporti cu tine si in acelasi timp atitudinea fata de ceilalti reflecta atitudinea fata de propria ta fiinta.
Un alt mare filosof, Sandor Marai spunea”exista lucruri mai cumplite decat moartea si sufrinta..., atunci cand omul isi pierde respectul fata de sine”. In opinia mea , pe care o enunt ca o concluzie , atunci cand iti pierzi respectul de sine iti pierzi dreptul de a fi numit “om”!

EMOTII REGALE

Un simplu fulg de viata
Intr-un tablou abstract,
De concretul alb-negru...denigrat,
Sta izolat,...neintegrat!

Lungi clipe de durere,
de lacrimi pastelate,
Pierdute-n vis, in absolut...
Departe...

Intr-o tacere muta,
Stearsa, prefacuta, sluta…
Tabloul pe perete sta abstract
In decorul prafuit, alb-negru..
De vise disecat...

Si printul rece sta-n salon
Paru-i se zbate lucitor,
Mai negru decat negrul noptii
Nemiscator..,
Cu ochii rosii, de lacrimi,
Sangerii...,
Cu maini prea reci,
Un inger gol,
Statuie vie
Intr-un abstract decor,
Sta-n tronul lui
De domn impunator,
Cu ochii goi,
Privind spre viitor...,
La astrul noptii scanteietor,
tremurator...!
I-e dor de visul vietii
Caci pe fereastra mortii
Doar luna e viata
Si de ea il desparte
Doar trenul catre moarte...

Usor totul se pierde...,
Se desprinde de el
Si lumi se contopesc...,
Se simte doar un gol imens...in el
Dar si in univers

Un calator absurd
Se pierde intr-o gara
Vagoanele sunt pline...,
Agitatia mortii se simte in multime..
Si ploua peste zilele senine ...
Cu suspine!

Incepe sa resimta
Ca-n moarte e chiar viata
E speranta eterna
Si dulce dimineata...

Inchide ochii larg,
Dar trenul a plecat,
A ramas singur in visul lui abstract,
Cu ochii impietriti,
Neintegrat!

Si zarind castelul gothic
Impietrit in vant de toamna,
Strajuit de frunze moarte,
Mandre, reci, ca niste doamne...
El priveste in salon...
In acelasi trist decor,
Plictisitor, nemiscator!


Tabloul rece pe perete...
Stapaneste ca un domn,
Si-n alb-negru se tot pierde
Idealul unui demon...
Care simte al vietii dor
Si culorilr cum mor...

VISUL DIN OCEAN

O stea plangand pe-un cer inalt,
Se reflecta in mare,
Isi pierde stralucirea blanda
Si ceru-ntreg tresare!
Se simte moarte in vazduh,
Timpul trece-n nestire,
Simt ca speranta s-a pierdut,
Si totul e pieire!
Atunci de valuri ma apropii,
Incet de tot..., ca intr-un veac
Aud cum susura oceanul
Si cum se sparge-n cioburi valul!
Oooh, cate vise s-au pierdut
Talaz dupa talaz,
De-atatea ori am renascut
Din propriul meu vis de lut...
Am creat vise din nimic,
Idealuri marete,
Si toata viata n-am stiut
Ce-nseamna batranete...!
Nu mi-a fost dat sa fiu supusa
Unei vieti efemere,
Si de-am sa mor tot voi trai,
Caci visul meu eternitate cere!
Am sa ma-nalt in absolut,
Intr-un ocean de vise
Caci vreau sa pot s-ating
Prin vis…
Ganduri…
De Dumnezeu ascunse…
In sufletul meu de copil
Acum tresare viata…
Si visul nemuririi,
Se strecoara in mine
O raza a iubirii,
Stiu...
A mai trecut un an
Si inca o stea se pierde...
In visul din ocean

Sfarsit !

urasc amintirea ta
dar iubesc amintirile cu tine
asa cum urasc sa plang dupa tine
dar iubeam sa plang cu tine

mi-e dor de mangaierea ta
de mana ta pierduta in a mea
de privirea si de ochii tai...
pierduti in ai mei...

sarutul tau era concretizarea unui vis
a unei daruiri a sufletelor acaparate de iluzii
acum e doar o amintire
un gand despre trecut..destul de trist

te visez nopti la rand plang zile in sir...
dar astazi imi promit ca totul va avea sfarsit...

de maine nu mai spun ca te iubesc
de maine spun ca te-am iubit...

INGER

Astazi ati omorat un inger
Ati vrut sa omorati un vis
O stea s-a stins si s-a pierdut
Lumina unui suflet sfant

Poate va simtiti multumiti
Zambiti acum, fiti fericiti
s-a prabusit din cerul lui...
ieri stralucea ..
dar astazi nu-i

Si stiu ca v-ati dorit de mult
sa-i frangeti aripile
sa nu mai zboare,
sa-l calcati razand in piciare

Din vorbe l-ati batjocorit,
cu-atata ura l-ati privit
incat a inchis ochii blanzi...
si a murit!

Vroiati sa nu va mai stea-n cale
Si sa distrugeti visul lui
puteti canta de fericire
de astazi doarme pe vecie

Ssuspina ceru-ntunecat
din ochii Domnului se scurge sange
si stropi de roua strapung pamantul
tot universul plange!

El sta cu ochii lui micuti
Inchisi pentru vecie
Lacrimile nu s-au uscat
Inca se varsa pe obraz

Ele nu vor seca in veci
Nici dincolo de moarte
Caci el e viu in vis mereu...
de azi acel inger sunt eu....

Fragment din zilele de azi

Astazi un inger a murit
S-a stins precum o raza,
Astazi un inger nu mai e…
De azi nu mai vegheaza!

Astazi lacrimi in ochii sfinti
Curg rauri, curg oceane
Astazi un inger a murit
Si-n cer e tot o jale....

Dumnezeu plange, sfintii plang,
Cerul tot e in doliu,
Astazi un inger a murit,
Azi n-are rost orgoliul!

Dar astazi oamenii-s grabiti
Se-mping pe strazi, se cearta
Astazi un inger a murit
Si tot nu inceteaza...

Societatea ii orbeste,
Timpul e doar risipa...
Si de-ar muri ingerii toti
Nu s-ar opri...macar o clipa...

FII TU....

fii tu ..cand ploua-n noapte cu fulgere de dor..
si cand albastrul cerului e prea tremurator..
cand simti ca n-ai curajul de-a ramane-n decor...
fii tu decorul vietii...
caci ingerii nu mor...

fii tu speranta lumii...cand lumea-i in deriva...
fii calauza visului prin realitatea trista...

fii tu
dar de iubire..

eternic purtator..aprinde o speranta...
un vis scanteietor..
fii tu..
si omenirii..nu ramane dator

albumul cu vise

Pagini albe si randuri moarte …
Vise
Versuri goale, idei triste
Vise
Lacrimi seci si iluzii pierdute
Vise
Imi vin in minte amintiri cu tine
Astazi toate sunt doar
Vise

Au murit porumbeii de pe strada cu salcami
Unde iti recitam ce iti compuneam noaptea
Plangeai ..cand auzeai in versuri “te iubesc “
Inimile ne bateau in sincron ..la unison
Imi vin in minte amintiri cu tine
Astazi toate sunt doar...
Vise

to a friend about love

PT TYNA R:x


Simple cuvinte nu ajung sa descrie suferinta...
Nu fac decat sa creeze un univers ciudat...

mi-ai povestit aseara ca il iubesti...
imi povesteai visele...
imi desenai sentimentele pe o cola mult prea alba
imi cantai sperantele si iluziile...

stiam ca sunt doar iluzii...
stiam despre mine,
despre mine si despre el...
si imi imaginam totul despre voi

ne intrebam mereu daca e iubire
?????

Dar cu ce te incalzeste o iubire ce nu se realizeaza niciodata?
Ne intrebam daca merita
?????

Dar oare ce este meritul in iubire?

Confuzii, intrebari, durere

Toate duc la ei..sunt despre ei..si toate ne sunt incredintate noua...

Doua povesti..cu acelasi text..
In nuante diferite...
Doua filme
Un singur scenariu..
Acelasi scenarist: IUBIREA

Voi va iubiti in stil romantic ..pur!!
Iubirea nu e decat filosofie...
Intrebari si replici...
Versuri...vise

Noi ..avem un stil mai dur...
Avangardist..si realist
Visul se materializeaza profund..devine concret
La noi imaginarul nu are loc..e o traire
Pragmatica a iubirii

Desi opuse..iubirile sunt identice
Dar totusi nu ne putem lamuri daca sunt reale
Exista iubire?
Sau mai bine exista iubirea asta?


Se spune ca elementele opuse se atrag

Tu esti foc..ataci si atragi
Iar el e apa..si te poate stinge

La noi rolurile se schimba
Dar stii ce e ciudat....
Degeaba esti foc daca nu ataci niciodata..nu arzi indiferenta .
Iar eu..pot stinge focul dar nu si pe al lui...

Iubirea asta e complicata..
Se zbate in clipe de sufocare si indiferenta
Se rupe de real si revine in el..
Ucide si reinvie
Moare si renaste...
Si ne distruge treptat dar sigur!!


Eu nu mai sunt dispusa sa o simt ...
Cedez!!
Asa cum tu imi spui ca nu vrei sa-i cedezi din nou..eu spun
Ca pana acum n am cedat..am luptat ..
Si fiecare renuntare era un vis..un nou camp de lupta ...

Dar toate bataliile se sfarsesc ...desi in suflet raman urme
Orice razboi se termina cu o pace
Ce la noi poarta pecetea indiferentei...
Si pacea trebuie respectata de ambele parti!


Visam , speram, ..
Degeaba...
Si iti explic intruna fara sa ajung la nicio conluzie...
Toate sunt in zadar ...
Spun una fac alta..
Ma consolez..ma distrug...
Stiu ca si tu faci acelasi lucru...
Incercam sa descifram o taina ce nimeni nu o va dezlega...

Caci simple cuvinte nu ajung sa descrie suferinta
Nu fac decat sa creeze un univers ciudat...