căldură

zile de vară...
se descompun celule
materia secretă o lene tristă prin porii asudaţi
o buburuză îşi desenează iubirea pierdută
în aerul trist de august uitat
paşii tăi prin livadă se ascund de morbid
despici firul visului în patru
a cincea bucată eşti tu
nu mai dormi de câteva nopţi de căldură
ţi-e sete
dar lene să bei
ţi-e somn
dar frică să dormi
ţi-e foame
dar ai stări de greaţă
şi sorbi din priviri
un cer mult prea gol
gânduri...
dar ce caută furnicile astea
pe jumătatea de piersică
ce serbări se petrec acum în metropolă
gimnaste şi înotători
adormiti prin metrouri
ai înţeles că viaţa- i un hoit
ce se tot descompune...
atentie...
căldura morţii ne manipulează
şi ne prinde nepregătiţi!

mondenităţi...

azi plouă...
lacrimile viselor se izbesc de fereastră
şi
îşi sparg capul!
cât sânge poate să curgă dintr-un vis mort în chinurile uitării

Un vis

Ucis în treacăt...

vorbesc cu tine deşi acum eşti surd,
pustiu
nu mai ai puterea să mă asculţi
fredonând dorinţe pe muzica lui chopin

Ţii minte?

Adormeam ...

pierduţi în vrăji neştiute de nimeni
fugeam
în valea cu cărbuni încinşi
unde aprideam lumina unui foc stins de trecătorii trişti

Nepăsare

Joc absurd...

cât de vii eram pe atunci
nu ştiam
cât foc ne ardea venele reci!
în nebunia de a pipăi un cer prea înalt...pământul ne-a uitat

Amăgire?

Sec...

asta facem toţi , dragul meu
visăm,
aprindem flăcări de speranţă, trăim...
dar ne pierdem urmărind
obsesiv mişcarea limbilor unui ceas prea rapid

Timp

Viteză....

picură cu vise moarte
astăzi
curge sânge...dar roşul nu se mai poartă.
aş vrea să scriu un vers cu picioare de girafă şi cu cap de meduză
pe vremuri visam să scriu un vers să-mi taie mâna

Vezi tu,

Ajungem să gândim automat!

regrete...

zile toride...

regretele plang dupa usi, uitate...
cand ochii mor sub sageata iubirii
un card de ciori spinteca cerul putred...
si moare ziua sub lumina sangelui in apus

pajisti de lumini se pierd
in umbre moarte
si toate mor in mintea mea

regretele si-au spus cuvantul!

am gresit...si nu ma pot ierta.

obsesii

am desenat speranta pe perete
am conturat lumina ta in umbre
peretele-a zambit si am simtit
ca te-am gasit...

ti-am zgariat buzele cu unghiile vulgare
ca sa-ti arat dorinta prin durere
si ti-am mazgalit ochii-n nonculoare
in alb si negru vreau sa te invalui...

apoi durerea mi-am asternut in palme
te-am tot manjit de rosu in obraji
am luat o dalta sa-ti mutilez privirea
macar o clipa,..sa-ti zdruncin nemurirea

facand abuz de galben toata viata
vroiam sa simti apropierea mea
sa stiu ca esti al meu cu siguranta
prin verde crud sa pipai inocenta

acum te vreau in negru, in uitare...
sa pieri din vis sa nu te mai intorci
vreau sa te pierzi absurd in nonculoare
sa-mi lasi sufletul alb de razbunare

te aruncam in umbre fara sens
iti intepam privirea cu pensula trista
dar obsesiv zambesti, ma tot privesti...
descopar sec ca totusi ma iubesti....