mondenităţi...

azi plouă...
lacrimile viselor se izbesc de fereastră
şi
îşi sparg capul!
cât sânge poate să curgă dintr-un vis mort în chinurile uitării

Un vis

Ucis în treacăt...

vorbesc cu tine deşi acum eşti surd,
pustiu
nu mai ai puterea să mă asculţi
fredonând dorinţe pe muzica lui chopin

Ţii minte?

Adormeam ...

pierduţi în vrăji neştiute de nimeni
fugeam
în valea cu cărbuni încinşi
unde aprideam lumina unui foc stins de trecătorii trişti

Nepăsare

Joc absurd...

cât de vii eram pe atunci
nu ştiam
cât foc ne ardea venele reci!
în nebunia de a pipăi un cer prea înalt...pământul ne-a uitat

Amăgire?

Sec...

asta facem toţi , dragul meu
visăm,
aprindem flăcări de speranţă, trăim...
dar ne pierdem urmărind
obsesiv mişcarea limbilor unui ceas prea rapid

Timp

Viteză....

picură cu vise moarte
astăzi
curge sânge...dar roşul nu se mai poartă.
aş vrea să scriu un vers cu picioare de girafă şi cu cap de meduză
pe vremuri visam să scriu un vers să-mi taie mâna

Vezi tu,

Ajungem să gândim automat!